Avem așa un dar de a ne pierde oriunde mergem. Ba că ne uităm la stele, ba că vedem niște ciuperci, ba că pur și simplu nu suntem atenți la marcaje. Așa am pățit și de data asta, la Tunele.
Se presupune că tunelele au fost săpate pentru ca locuitorii din Sasca Română să ajungă mai repede la morile din Potoc, reușind să scurteze distanța cu 20 de km. Noi am făcut traseul dinspre pensiunea 4 Anotimpuri. Trebuie să treci un pod suspendat (care se balansa foarte tare) și apoi…te pierzi. haha. Am luat-o aiurea în partea dreaptă în loc să mergem spre stânga. Am ocolit muuult pe fâneață, apoi am tăiat-o direct prin ea în iarba înaltă, care copiilor le ajungea până la creștet. 🙂 Într-un final am găsit drumul care este extrem de ușor de parcurs. Tunelele sunt în număr de șapte, ultimul fiind cel mai lung. La un moment dat cărearea merge pe o porțiune terasată, spectaculoasă.
Copiii au fost foarte încântați, mai ales că aveau frontale și îsi puteau lumina calea. Au cules cimbrișor aromat cu miros de lămâiță din care seara am făcut un ceai savuros.
