Maroc cu autorulota

Înainte să ne pornim în această călătorie nu știam mai nimic despre Maroc. Ne-am documentat un pic, dar nu am aflat mare lucru. Am ales să mergem în Africa pentru că e un alt continent, sunt alte culturi și, desigur, va fi o iarnă călduroasă, ceea ce ne place foarte mult. O altă iarnă interesantă am petrecut în Turcia, puteți citi despre asta aici.

Călătoria cu animal de companie

Pentru a părăsi EU și mai ales pentru a reintra în spațiul european cu un animal de companie, este necesar testul titru (titer test). Acest test constă în mostră de sânge analizată în laborator prin care se confirmă anticorpii pentru rabie. În Africa sunt multe focare de rabie și de aceea se adoptă această măsură. Testul durează mult (2-3 săptămâni) pentru că este trimis la unul din puținele laboratoare din Europa care fac așa ceva. Costul este pe măsură, în Spania, Almeria, unde am făcut noi a fost 170 euro. Cred că se poate face și în România, noi nu am fost pe fază. Lucrul bun e că după ce treceți prin tăvălugul ăsta, testul rămâne valabil pe viață, atâta timp cât vaccinul antirabic se face regulat (o dată pe an). Atenție! Rezultatul e o hârtie fizică ce trebuie parafată de medicul veterinar, deci nu se poate trimite pe e-mail.

Ferry și vamă

Bun, acum că am lămurit asta, să trecem la drum. Noi am luat ferry în 5 ianuarie, pentru a traversa strâmtoarea Gibraltar , din Algeciras spre Tanger Med. Biletul l-am luat de la agenția domnului Carlos, un guru al prețului perfect pe grupurile de van-life :). Costul pentru 5 persoane și o autorulotă a fost de 435 euro, dus-întors, cu open ticket return, ceea ce înseamnă că poți pleca oricând în decursul anului. Pe ferry a fost lejer, durează cam 45 minute trecerea, se poate sta pe punte și cu cățelul. La dus trebuie neapărat să mergeți la vama de pe vas ca să vă ștampileze pașapoartele pentru intrare în Maroc. Vama din Maroc (pe uscat) este foarte minuțioasă. Îți scanează toată mașina la un scanner uriaș. Atenție! Pentru acest procedeu toate persoanele trebuie să coboare din mașină! Razele X sunt foarte nocive pentru sănătate. Ei îți spun să cobori, dar niște francezi din fața noastră au rămas, probabil nu au auzit procedura…Apoi controlează și cu câini antrenați, iar pașapoartele și actele mașinii trec prin multe, multe mâini. La dus nu ne-a întrebat nimeni nimic de cățelul nostru. În Maroc nu aveți voie să duceți drone. Ele sunt strict interzise și vor fi confiscate la vamă, având la dispozitie 45 de zile să le recuperați (adică vi se scurtează călătoria la 45 de zile).

Asilah – mâncarea

Gata cu formalitățile. Iată-ne în Maroc. Primul oraș unde am oprit este Asilah, la malul Oceanului Atlantic. Aici am avut contact pentru prima oară cu zumzetul medinei, a piețelor souk și am sorbit înnebuniți suc de trestie de zahăr presat pe loc. Piețele sunt foarte faine și oferă o varietate mare de fructe, legume și carne, toate proaspete (nici măcar nu au frgidere, unele găini sunt tăiate pe loc), la prețuri foarte bune. Cursul dirham-leu era ușor de calculat, împârțind doar suma la 2. Condițiile de igienă sunt precare, greu ne-am obișnuit cu ele, de cele mai multe ori ni se strângea stomacul mâncând la terase, dar totuși mâncarea era foarte bună și nu am pățit nimic. Pâine era pipăită de zeci de mâini înainte de a ajunge la client. Am folosit mereu gel dezinfectant chiar și pentru mese, apă îmbuteliată sau ceai (pe care ei îl servesc oriunde).

Mâncarea tradițională este tajin, sau tagine, pentru ca marocanii vorbesc majoritatea franceză. Tajin-ul e un fel de tocană- piramidă de legume, sub care stă (sau nu) o bucată de carne. Se face într-un vas de lut, pus direct pe foc, ca un mic cuptoraș. În funcție de zonă, se găsește tajin vegetarian, de pui, de oaie cu prune uscate, de vită cu stafide. Pe lângă tajin mai este coușcouș, tăiței cu carne și prune uscate, pastilla (plăcintă de carne cu fructe uscate și migdale). Majoritatea mâncărurilor au gust dulceag, unele chiar au zahăr pudră, dar nouă ne-au plăcut foarte mult. Nu veți găsi nimic din carne de porc, pentru ca marocanii sunt musulmani. Brânza iarăși este destul de rară și doar proaspătă, de capră sau vacă. La capitolul dulciuri, au și ei baclavale (ca și turcii, dar nu atât de bune), amlou – pastă de migdale cu ulei de argan și miere, și diferite dulcegării cu apă de trandafir. Găsiți și magazine Carrefour, cu produse europene, porc, și alcool dar sunt scumpe.

Mai menționez că puteți alimenta cu apă la orice fântână cu robinet din sate și sunt foarte multe. (Noi nu am băut apa aceasta, am cumpârat îmbuteliată). Pentru gaz nu sunt stații GPL ci doar butelii la schimb. Să fiți atenți ca ele sunt de multe culori și nu întotdeauna sunt primite înapoi.

Casablanca – parcările

Am ajuns seara aici și am putut opri și înnopta chiar în parcarea de lângă marea moschee. Parcările sunt o problemă. Ne-am imaginat că fiind o țară africană, va fi liber la parcare oriunde, ca și în Turcia. Dar ne-am înșelat. Ca urmare a dezvoltării turismului cu campere, autoritățile au luat în serios treaba și trimit pe toată lumea în camping (care lasă mult de dorit, dar și prețul e pe măsură, în jur de 60 dirhami/pers). Mai ales la partea de coastă, la plaje unde mai tot timpul sunt surferi, jandarmeria își face treaba și nu te lasă să dormi acolo. Sunt foarte diplomați, zâmbitori, dar îți spun ca nu e safe penru tine să stai acolo. De multe ori însă au recunoscut că cei de la camping îi trimit să le aducă clienți :). De altfel Marocul e foarte safe, nu am avut nicio problemă în a campa oriunde și a ne bucura de peisaje. Bineînțeles, asta mai mult în sud, sau în munți. Deci, la plajă ziua da, dar noaptea nu. În rest, în orice oraș unde e un petec de pământ liber și vrei să oprești chiar și pentru 5 minute, pac! Apare un parcagiu care îți cere 5-10-20-50-100 (în Marrakesh) dirhami. Nici acum nu știm daca erau legali sau nu, dar ce contează, tot trebuia plătit. 

În Casablanca am vizitat doar moscheea lui Hassan al II-lea, care este un monument opulent, pe malul oceanului. Se poate vizita curtea interioară gratuit (fără cățel) și se fac tururi ghidate plătite pentru interior. Noi nu am vizitat interiorul. În rest, orașul este foarte murdar, la 2 străzi paralel de moschee era lumea a3-a, cu gunoaie în putrefacție și miros de excremente. Un contrast puternic între făloșenia puterii religioase și mizeria în care trăiesc oamenii.

Essaouira – medina

Essaouira ne-a fermecat. Am revenit în acest oraș și cu prieteni români. Este situat pe malul oceanului, cu ziduri înalte care, la flux, sunt lovite de valuri înspumate. Medina de aici este una dintre cele mai bine conservate și mai frumoase din Maroc. Medina este denumirea orașului vechi, sub formă de cetate, cu străzi-labirint pline de vânzători locali care se întrec în a-i etala produsele cele mai bune. De aici puteți lua suveniruri cu gust, handmade: covoare de lână, produse de piele, ulei de argan (de la cooperativele feminine), amlou (pe care îl fac pe loc), miere, decorațiuni din rafia, suc de portocale, rodii, ghimbir și trestie de zahăr, haine tradiționale (foarte comode), eșarfe, și multe altele. Doar o plimbare prin medina (mai ales seara) îți umple ochii de culoare și gura de pofte 🙂 

În Essaouira este greu însă să înnoptezi în camper. Cel mai apropiat caming e la km distanță. Noi ne-am strecurat pe niște străduțe și am reușit să dormim vreo 3 nopți între rezidenți.

Tamlalin – dune la ocean

Dacă nu puteți ajunge până la Merzougha să vedeți deșertul, vă puteți bcucura de un peisaj asemănător lână Tamri, cu dune de nisip fin la malul oceanului Atlantic. Este chiar și un mic canion unde copiii noștri au explorat flora și fauna zile întregi. Fiți fără griji, nu sunt șerpi sau alți balauri :). Ba chiar este o rezervație de eastern bald ibis (Geronticus eremita), specie pe cale de dispariție, care are o singură colonie de aproximativ 700 exemplare ce cuibăresc pe stâncile de la Tamlalin, cu vedere la ocean. De aceea este de preferat să parchezi mai aproape de stradă ca să nu-i deranjezi. Dar vă dau un pont: după-amiaza păsările vin să ciugulească aproape de mașini și le puteți observa foarte bine.

Taghazout – plaje și surf

Taghazout este un sat la ocean, micuț, adaptat cu o mulțime de cazări pentru surferii sezonieri. În perioada de iarnă valurile sunt numai bune de învățat acest sport. Se găsesc de în chiriat costume de neopren și plăci la prețuri bune. Poți lua și lecții cu instructori locali. Satul are un vibe hippie, cu terase înlănțuite la marginea oceanului, bărci albastre de pescari și apusuri incredibile. Parcarea pentru camper e mică și aglomerată, dar mereu am găsit loc și pentru noi (am fost de vreo 4 ori). Aici am găsit cel mai ieftin tajin, doar 35 dirhami și supa preferată a lui David, harira. Iarăși, curățenia lipsește și șantierele interminabile se împletesc cu vânzoleala mașinilor.

Plajele sunt în general imense pentru ca mareele descriu valuri largi care se întind mult pe uscat. Nisipul e fin și de multe ori sunt stânci pline cu scoici. E amuzant să stai la plajă și să te trezești luat pe sus de apă pentru ca între timp a crescut fluxul 🙂 Băieții s-au distrat maxim în apă, cu paddle board sau placa de surf închiriată. Dar recomand totuși costume de neopren pentru că bate vântul iar apa nu are mai mult de 18 grade. Soarele este însă fierbinte, că doar suntem în Africa și nu trebuie subestimat. Am reușit și să ne pârlim bine.

Pe plajă e un adevărat spectacol: caravane de cămile, cai în galop, ceai, gogoși, surferi la bustul gol :), totul pentru deliciul turiștilor. 

Ne-a plăcut mult acest sătuc boem și vrem să mai revenim pentru surf.

Agadir – parc de crocodili

Am revenit de multe ori în acest oraș ca să ne spălăm hainele, să facem cumpărături de la Decathlon și să ne regrupăm. Ba chiar am fost și la doctor aici, la dentist (detartraj) și la un control (pe un copil îl durea burta) – conditii foarte bune și prețuri ok. Pe străzile din Agadir poți găsi tot felul de magazine, iar seara se umplu de lume colorată. Recomandăm aici Crocoparc, un loc numai bun de vizitat cu copiii. Sunt peste 300 de crocodili, șerpi, iguane care îți aleargă printre picioare, maimuțe, toate într-un decor exotic superb, o grădină botanică bogată. Este chiar și demonstrație de confecționare a papirusului, plante pe care le găsim din belșug în grădină. 

În Agadir se poate parca oriunde, pe orice stradă, dar orașul e în constrcuție, deci sunt multe șantiere. Și plaja este frumoasă, mare, cu cămile, evident 🙂

Mirleft și Legzira – stânci

Acesta este punctul cel mai sudic unde am ajuns pe coasta Atlanticului. Legzira oferă un peisaj deosebit, având o arcadă stâncoasă pe plajă, un loc instagramabil și spectaculos. Poate că pozele ies frumoase, dar doar dacă ești acolo simți adevărata imensitate a acelor stânci și puterea oceanului. Pe timp de zi se poate parca în zona plajei, dar noaptea sunteți sfătuiți să mergeți în camping. 

Marrakesh – haos

Niciun oraș nu ni s-a părut atât de îmbâcsit și nebunesc ca Marrakesh. Plin de tourist-traps, vânzători foarte insistenți și motociclete kamikaze, după două zile eram mai mult decât sătui. Pentru cine vine prima dată în Maroc poate că este un loc intesenat, dar noi știam deja cum arată adevăratul Maroc și Marrakesh nu ne-a plăcut deloc. Parcă totul este făcut pentru turiști care sunt înșelați la tot pasul. În medina am nimerit în mijlocul unui val de oameni care mergeau cu pași de furnici. Pur și simplu am crezut că vom fi striviți. Apoi motocicletele pe străduțe înguste care ne puteau accidenta în fiecare secundă și făceau aerul irespirabil. De la “îmblânzitorii” de cobre la care dacă te uitai cu coada ochiului veneau repede după tine să-ți ceară bani până la marocanii care îți țineau calea să te îmbie la masă pentru ca la final să-ti spună un preț exorbitant, totul era haos. Am vrut să evadăm din acest vacarm în grădinile Majorelle. Dar iarăși un fail total. Acolo alt râu de oameni. Plantele nu ne-au impresionat atât pentru că deja văzusem Crocoparc din Agadir care e muuuult mai frumos. Singurul loc ce ne-a mai luminat ziua a fost muzeul de artă berberă din incinta grădinilor, care a completat cunoștințele noastre despre berberi dobândite, după cum veți vedea mai jos, în Tafraoute. Deci, pentru noi, Marrakesh a fost un no-no.

Tafraoute – macarrons

Un loc superb unde am stat vreo săptămână și unde sigur ne vom întoarce. Tafraoute este un sat în zona Anti Atlas, înconjurat de bolovani uriași și palmieri (curmali). Camparea se face chiar între acești palmieri, practic fără nicio facilitate, dar pentru care a trebuit să plătim 20 dirhami/zi, așa cum ne-am obișnuit deja. Dar nu ne-a părut rău. Locul e foarte liniștit, un sat de campere de toate națiile. Dimineața, un domn cu bicicleta venea să vândă baghete și cel mai special dulce pe care l-am mâncat în Maroc, macarrons. Acestea nu sunt ca cele franțuzești, ci sunt un fel de biscuiți, mari, rotunzi, pufoși, cu făină de migdale și fulgi de cocos. Și azi copiii pomenesc de macarrons marocane :))

Am făcut și drumeții pe acele stânci rotunde, o adevărată aventură pentru că nu e niciun traseu marcat. Dar peisajul e de vis. În satul alăturat am vizitat o casă berberă, iar ghid ne-a fost unul dintre locuitorii ei. Acolo se născuse, al 9-lea copil din 12. Am aflat multe despre viața lor și ne-am minunat cum trăiau în acele case de lut. Am crezut că erau așa doar mai demult, dar în sud ne-am trezit că oamenii încă trăiau în acel stil extrem de modest. Tot în apropiere de Tafraoute se află o lucrare artistică, un landart al artistului francez Jean Vérame. Lucrarea costă în grupuri de pietre uriașe, colorate diferit, dominând albastru. Poate din cuvinte poate părea nesemnificativ dar când ești acolo este extraordinar. Culorile alea, giganții de rocă, te fac să te simți mic dar magic, ca Alice în Țara Minunilor :).

De neratat este și micul sat Tafraoute unde se mănâncă bine și de unde am achiziționat și o pereche de încălțăminte de piele moale, tipic marocană, multicoloră.

Gorges Tislite

Nu sunt multe informații pe internet despre locurile frumoase din Maroc. Trebuie să le cauți singur, sau câteodată ai surpriza să dai pur și simplu peste ele. Excursia la acest gorge a fost plină de surprize. Nu se poate ajunge cu camperul până la chei, așa că a trebuit să o lăsăm aproape de un sat și să o luăm la picior vreo jumătate de oră. Dar tocmai înfloriseră migdalii și parcă ei erau singura viață în marea asta de pietre și nisip și ne-a bucurat de prezența lor. Această zonă este renumită și pentru cultura de șofran pe care chiar am văzut-o. Sunt multe magazine ale micilor fermieri prin orășelele apropiate care vând șofran. Pe drum ne-am întâlnit cu un localnic, împreună cu măgărușul său. Trebuie să știți că în Maroc oricine are un măgar. Este folosit pe post de cărăuș dar și ca mijloc de transport. Domnul Ahmed are cultură de șofran, migdali înfloriți și năut și o pensiune unde primește turiștii care vin la chei. I-a cărat pe copii cu măgarul și ne-a promis o masă copioasă la întoarcere, ceea ce a și fost :).

Gorges Tislite sunt fermecătoare. Copiilor noștri le plac la nebunie locurile sălbatice unde pot zburda în voie. Aici au găsit apă, apeduct, stânci impresionante de cățărat și găuri de ascuns. Ne-a plăcut mult și la întoatcere tajinul a fost delicios, plus că am cumpărat de la Ahmed și un minicovoraș pentru baia din camper.

Ait Benhaddou – sit UNESCO

În Maroc s-au turnat multe filme, fiind un loc perfect pentru a ilustra magia deșertului. Ait Benhaddou este un oraș-cetate de lut, un kasbah, înscris în patrimoniul UNESCO. Aici s-a filmat Game of Thrones, Babel, Gladiator, Prince of Persia, Lawrence of Arabia, Kundun si diferite filme religioase. Peisajul este chiar de film, aproape ireal. Cetatea e înțesată de vânzători de suveniruri și e destul de turistică. Am campat (gratuit) pe un platou, vis-a-vis de kasbah și am avut ca priveliște toată valea împreună cu cetatea. Cred că e un loc de neratat pentru Maroc.

Ourzazate – platouri de filmare

Pe drumul filmului, trecând și printr-o bezinărie veche abandonată, am ajuns la studiourile din Ourzazate. Nu aveam mari așteptări, ne gândeam că e ceva în paragină. Dar ne-am mirat să vedem cum chiar atunci se filmau cadre dintr-un film. Am văzut scene aranjate, props-uri, decoruri, camioane cu aparatură, camere de filmat. A fost foarte interesant. Trebuie să vă alocați căteva ore bune de vizitat pentru că se poate intra pe orice set-up și în orice mașină. Puteți chiar să vă jucați de-a actorii, cum am făcut noi 🙂 Am văzut autobuzul din Prison Break, cușca de prizonieri din Gladiatorul, catapultă din Asterix și Obelix și multe decoruri foarte reușite. Cel mai mult ne-a plăcut piața unde totul era aranjat pentru filmări. Erau și legume și semințe pe tarabe. Turul se face cu ghid, dar la final puteți să bântuiți pe acolo cât vreți. Ghidul s-a lăudat cu numărul mare de filme în care jucase ca figurant (chiar erau câteva!) și ne-a arătat o nouă construcție care se ridica acum, o arenă pentru viitorul film Gladiator 2. Recomandăm studiourile, mai ales dacă sunteți cu copii, dar nu uitați sticla cu apă și pălăria, este foarte cald.

Serdrar – fosile

Încă de când am aflat că Marocul e visul pentru căutătorii de fosile, copiii au întrebat într-una când mergem să căutăm și noi. Din poveștile altor călători am descoperit Serdrar. Aici e un camping, dar puteți sta și mai aproape de situl fosilier dacă vă băgați pe niște drumuri care nu apar pe hartă :)). Noi am parcat chiar la poalele dealului. Trebuie să știți că la o plimbare de 10 minute găsiți foarte multe roci cu fosile! Este extraordinar! Plus că peisajul e parcă de pe altă planetă, cu pietre albăstrui și nisip roșcat…În apropiere este și o carieră de piatră unde sunt și mai multe. Am mers mult pe dealuri, ne-am pierdut, era să leșinăm de căldură, dar copiii nu s-au lăsat și au strâns foarte multe fosile (în general orthoceras și trilobiți pe care e voie să-i scoatem din țară). Lângă camper au apărut și mulți copii localnici, foarte curioși de noi, dar cu bun simț, spre deosebire de alții întâlniți în Maroc. Împreună cu ei, ai noștri s-au jucat pe dune și au căutat trilobiți. 

În apropiere este Alif, unde găsiți magazine care vând minerale și fosile, ba chiar și bucăți de meteorit (am luat și noi), și mulți dintre acești vânzători sunt experți pasionați care vă pot răspunde la întrebări și pot organiza excursii în căutare de fosile. Iar dacă mergeți la Tahiri, veți putea vedea singurul muzeu de fosile din Maroc. Este mai mult o hală (din păcate), dar au expuse exemplare frumoase și chiar un craniu de T-rex real în proporție de 40%! Rugați pe băiatul de la bilete să vă facă un tur, știe foarte multe 🙂

Merzouga – deșert

Trebuia să ajungem și în deșert! Am așteptat mult această întâlnire și nu ne-a dezamăgit. Se poate opri chiar între dune, sunt multe locuri, dacă te orientezi bine și nu te pierzi. Peisajul îți taie răsuflarea, e chiar ceva ce ar trebui să vezi o dată în viață! Ne-am plimbat pe dune și ne-am dat cu placa de snowborard închiriată din sat. Aici a fost un loc de întâlnire și cu alți români, ceea ce a făcut ca amintirea să fie și mai frumoasă. Sahara este uriașă și ne-am simțit privilegiați să atingem și noi măcar un colțișor.

Ifran

După atâta deșert și teren arid, Ifran, cu pădurile lui verzi de cedru au fost o gură de aer proaspăt. Peisajul se schimbă total de la sud la nord, de la vest la est. Aici totul e mai high class, mai european. Sărăcia și casele de lut din sud sunt înlocuite cu vile de vacanță. Am stat în pădurea de cedru câteva zile și ne-am bucurat de verdeață și de maimuțele care mișunau peste tot. Multe veneau să le dăm de mâncare. Ifran este o oprire bună pentru un pic de relaxare și regrupare.

Fez – vopsitorii de piele

Fez e turistic și renumit pentru vopsitoriile manuale de piele, patrimoniu UNESCO. Dar medina este foarte frumoasă, parcă nu așa aglomerată și găsești chiar de toate. Poate am nimerit noi și de ramadan, când marocanii se reculeg mai mult la rugăciune și nu stau la restaurant, dar orașul ne-a lăsat o impresie foarte bună. Străduțele sunt un adevărat labirint în pantă și ca să vedeți faimoasele vopsitorii trebuie să treceți prin casa cuiva sau printr-un magazin ca să urcați pe terasele interioare.  Noi am primit și o crenguță de mentă și un ghid voluntar pe care l-am plătit apoi după înțelegerea nescrisă a Marocului. Menta ne-a servit la îndepărtarea mirosului absolut dezgustător de găinaț de porumbel amestecat cu altele pentru a curăța pieile. Dar măcar ni s-a explicat cum se vopsesc pielile și în plus de asta ne-a arătat și cum se prelucrează. 

Am parcat în fața medinei unde este o parcare foarte aglomerată, dar am găsit totuși loc, pentru 20 dirhami.

Chefchaouen – orașiul albastru

Ultimul oraș vizitat a fost orașul albastru, cred că cel mai vânat de turști 🙂 Este într-adevăr foarte frumos, cu străzi mici, casele și zidurile în nuanțe de albastru, contrastând cu covoarele, hainele, gențile, și alte suveniruri foarte colorate. Poze poți face la orice colț, dar locurile pe care le vedeți pe Insta sunt făcute în spații special amenajate unde se plătește (puțin). Orașul este magic, dar într-un mod aparte, departe parcă de adevăratul Maroc din sud la care ne-a rămas gândul…

Oamenii, religia și copiii

Marocanii sunt ospitalieri, binevoitori și zâmbitori. Dar, întotdeauna tu vei fi turistul și de multe ori te vei simți ca un sac de bani, gata să fii stors la orice colț. Din orice vor să obțină un ban, de la caprele cocoțate cu forța în argani, la parcări, totul costă. Dar când ieși din zonele turistice, oamenii sunt mai…omenoși și bucuroși să te ajute fără să ceară nimic în schimb.

Fiind o țară de musulmani, turistele trebuie să-și acopere corpul în mare parte, din respect pentru religia lor. Nu îți zice nimeni să porți fuste lungi, dar vei simți repede ocheadele și nu e confortabil. La plajă, unde sunt mulți europeni, mi-am permis să stau în costum de baie, dar în rest am avut mereu picioarele și brațele acoperite.

Copiii cred că sunt cea mai mare problemă. Sunt extrem de îndrăzneți și de multe ori un pericol. Ceea ce cred ei că e amuzant sau distractiv poate fi destul de rău pentru un turist. Dacă cumva opream din greșeală lângă o școală, un cârd de copii venea și se agăța de mașină cerând bonbon (bomboane). Altă dată aruncau cu pietre, altă dată se puneau în fața mașinii pe stradă. Sau veneau și stăteau și o oră lângă camper și se uitau pur și simplu. Sau strigau la câine, ori aruncau în ea cu pietre ca să se miște. Top of the top a fost când ne-au furat șeile de la biciclete. Data viitoare sigur nu le mai luăm cu noi. Când vedeam copii, deja fugeam :))

Mulți nu au simțul spațiului personal. Te pupă, te strâng de mână, te bat pe spate. Contează foarte mult dacă înveți câteva cuvinte în arabă. La piață vei primi un ardei în plus sau măcar nu vei fi înșelat la cântar 🙂

Gunoaiele și sărăcia

Sunt multe. Peste tot. Mormane de gunoaie și oameni foarte săraci. Mulți trăiesc în colibe de lut în oaze sau pe dealuri aride. De multe ori ne gândeam ce mănâncă oamenii ăștia. Îi vezi cum cerșesc la marginea șoselelor, femei, copii, bărbați. Câinii iarăși sunt peste tot. În haite mai mari sau mai mici, schilozi și flămânzi dar mai ales însetați. Câini care mor de mici, care suferă, ți se rupe sufletul. Este o realitate și a trebuit să o scriu aici…

În data de 3 aprilie am trecut cu ferry spre Spania, dupa 3 luni de Maroc. Ne-am bucurat să ne întoarcem la civilizație, cel puțin aceea cu care eram obișnuiți. Marocul e un mix de sentimente, gusturi, mirosuri, culori. Îți place și apoi ești dezgustat, după care îți place iar. Te bucuri că te-ai întors în Europa după care, peste un an vrei să mergi iar în Maroc….așa cum probabil vom face și noi…