Scrisoarea cu Poveste

Am început acest proiect cu gândul la copii, la familie, la copilărie și povești. O frumoasă prietenie între două coli: o poveste pentru cei cu inima de copil și o ilustratțe aferentă. Scris și pictat din inima noastră de #haiosi. Pus în plic, timbrat și primit de cei cărora vor dori să găsească în poștă o bucurie. Cu această ocazie am vrut să reînviem tradiția scrisorilor, a gândurilor primite prin poșta clasică, o nostalgie dar și o necesitate. Hărtia reală, palpabilă, transmite adevăr și curiozitate.
Va fi o ediție lunară, povești și ilustrații diferite în asentimentul sezonului și al călătoriilor noastre (imaginare sau reale).
Este, de asemenea, un cadou foarte reușit pe care il puteți dărui unei persoane dragi, sau pentru aniversarea unui copilaș.

Donația recomandată pentru o scrisoare este 35 lei, scrisoarea aferentă lunii în curs, transport inclus indiferent de locație, chiar și extern. Abonament pe 6 luni – povești diferite în fiecare lună, cu ilustrațiile aferente – donație recomandată 180 lei.

Pentru detalii vă rugăm să ne contactați.

Totodată, prin abonarea la aceste scrisori veți susține blogul nostru pentru a continua aventurile alături de noi. Vă mulțumim!

Martie – Ploaia de aur

• 

• 

• 

• 

• 

Aprilie – Inima de piatră

…” Fetiţa fugi repede în casã şi o spãlã bine, o şterse şi se întoarse cu ea afarã, la luminã. O ridicã spre soare şi o privi. Nu era o simplã piatrã. Era o inimã de piatrã. Albã, netedã, cu forme rotunjite şi vinişoare maronii. Soarele aluneca uşor pe curbele ei şi o fãcea sã luceascã. Oare a cui era aceastã inimã?”…

• 

• 

• 

• 

Mai – Pic-pic

…” Exact în acel moment burta norului se deschise şi un roi de picãturi se revãrsã tropãind asupra pãmântului. Vântul le prinse din zbor, le învârti şi le rãsuci. Apoi le dãdu drumul. Cu zgomot şi veselie picurarã pe chipul lui Andrei. Un şir nesfârşit de picãturi de ploaie pe o faţã de copil înfuriat.
Şi atunci ceva minunat se întâmplã, ca o vrajã, ca o magie.”…

• 

• 

• 

• 

Iunie – Zece frați

…”Țop strângea niște vreascuri, când, deasupra lui, printre copaci, trecu în zbor o cioară. Fâlfâi de două ori din aripi și scăpă din cioc prada pe care o ducea cu ea. O cireașă. Aceasta căzu lângă Țup, mai-mai să-l strivească. Vă dați seama că în lumea piticească, o cireașă e cam cât un pepene zdravăn omenesc.

Țup privi cireașa speriat, apoi cu uimire, cu ochii din ce în ce mai mari. Era roșie, lucioasă, cărnoasă. Cea mai sănătoasă și bună de mâncat cireașă. Repede îi încolți în cap o idee.”…

• 

• 

• 

• 

Iulie – Ghiduș

…” – Ieeeeeeeeeeetiti la el cum stă colo-șa în cuibul lui de paie!

– Ieeeeeeeeeeetiti câtă lene în cape în pielicica lui roz!

– Tiiiiiiiiiiii ce-l mai mângâie soarele! Acușica e amiază și el tot acolo stă lățit! întări găina cea cu gâtul și creasta pleoștită într-o parte.

Ghiduș se răsuci cu fața în sus, încercând să prelungească dulcele somn de dimineață. Dar soarele deja îi frigea burtica și o rază i se strecură între gene. În depărtare auzi cârâiturile găinilor și simți cum urechile încep să-i ardă de nervi și nemulțumire.”…

• 

• 

• 

• 

August – Prințul și Marea

…” Îngenunche pe scoicile ude și îi spuse:

– O, Mare, tu, suflet imens, primește-mă-n îmbrațișarea ta și voiește a-mi fi soție!

Marea tresări, își retrase apele și răspunse:

-Dar Prințe, eu sunt o apă iar tu un om! Cum poți să te gândești să-ți fiu soție? Du-te-n lume și caută-ți o fată vrednică și frumoasă!

Și din spuma valurilor Marea îi oferi un cal alb, puternic, ce necheză nerăbdător de plecare.”…

• 

• 

• 

• 

Septembrie – Curaj

…”Obosită se așeză pe malul unui pârău. Ce frumos curgea și cum scânteia în soare! Și cum sărea peste pietrele mari și își croia drum prin pădure! Era un pârăiaș tare viteaz. Atunci se aplecă și mângăie apa cu palma, spunând:

– Pârâiaș cristalin, izvor de viață cu susur neîncetat, cum alergi tu printre pietre, cum reușești tu să treci peste toate obstacolele! Te rog, dă-mi și mie din curajul tău!”…

• 

• 

• 

• 

Octombrie – Departe

…” – Întotdeauna au căte un motiv de ceartă, se pare ca sunt nemulțumiți.

– Eh, de ar fi ei niște bieți șoricei, atunci ar vedea ei greutățile. Și uite, de aici, de sus, problemele lor se văd atât de mici!

– Ai dreptate, șoricelule. Hai să-ți arăt marea. Să uităm de gânduri triste.”…

• 

• 

• 

• 

Noiembrie – Împreună

„…Aici încetini pasul și scoase biscuiții cu care hrăni rățuștele de pe lac. Pentru doua secunde zâmbi amuzată de păsările care se certau pe firimituri. Dar zâmbetul se șterse repede și ochii primiră iarăși lacrimile sărate. Merse mai departe, pășind pe frunzele foșnitoare. Un vânt rece scutură copacii și crengile rămaseră dezgolite.

Sara privi spre ele și apoi spre cer. Se întuneca. Se așeză pe o bancă, își strânse bluzița pe ea și rămase asa, fără niciun gând, doar ea și frunzele. Toamna era pe terminate și frigul serii se instala peste parcul gol…”

• 

• 

• 

• 

Decembrie – Cadoul mamei

…”Mama deja termină cu ștersul pe jos. Spală mopul, găleata, adună șosetele uitate în baie, puse capacul pastei de dinți, șterse oglinda de urme mici de degete și se spălă pe mâini. În bucătărie mai amestecă de două ori în oale și opri plita.

Se afundă în cele din urmă în fotoliu si lăsa capul obosit un pic pe spate, sprijinit de margine.

-Oh, ce am obosit! Măcar cinci minute să stau un pic..cinci minute de liniște îmi doresc.”…

• 

• 

• 

• 

Ianuarie – Mantia albă

…”-Magie!, Magie! Strigau copiii alergând să prindă fulgii.
Iarna se bucură și ea de frumusețea lor, dar mai ales că reușise să dezlege misterul mantiei albe. Oamenii erau fericiți, natura era fericită.
– Poftiți, aceasta e mantia mea alba! Poftiți la zăpadă!…

• 

• 

• 

•