Kathmandu, Nepal.

În decembrie am pornit o escapadă în doi, lăsând copiii acasă cu bunicii. Cred că niciodată nu am fost mai nesigură pe o plecare ca atunci. În primul rând eram departe de copii de Crăciun, în al doilea rând tot ce citisem și văzusem despre țara asta îmi făcea greață și teamă, iar în al treilea rând habar nu aveam cum urma să fie nunta de 3 zile la care eram fotografi, în Kathmandu.

Dar, ce mai tura-vura, iată-ne aterizați pe cel mai neîngrijit aeroport din câte am văzut, Tribhuvan. Am avut insiprația să ne luăm câteva nopți de cazare în Thamel și să optăm pentru aeroport pick-up. De când am coborât din avion și până ne-am urcat la loc peste 2 săptămâni, pot să spun că creierul meu a fost tot timpul într-o stare de alertă, primind șocuri de informații: culori, oameni, mirosuri, imagini, sunete. Și de la început pot spune că este o țară care merită vizitată! Te scoate total din zona de confort, trebuie să-ți cobori foarte jos standardele de curățenie și igienă, trebuie să ai răbdare să înțelegi ritmul oamenilor și cultura lor.

Aș recomanda să aveți la voi în bagaje gel igienizant, șervețele umede antibacteriene și hârtie igienică cu 3 straturi. Ei nu folosesc hârtie ci furtun cu apă. Câteodată găleată cu cană. Iar hărtia din magazine este extrem de subțire.

Kathmandu este un oraș extrem de poluat, cu multe străzi neasfaltate, foarte mult praf și noxe care te obligă să porți o mască cu filtru. La ei totul se întâmplă în stradă: comerțul, măcelăria, tinichigeria, croitoria, mâncarea, cerșitul, grătarul, închinatul și rugăciunea, spălatul vaselor și al hainelor. Este un amalgam colorat, greu de conceput pentru un eropean. Dar binevoința și zâmbetul oamenilor este mai presus de toate acestea. Sunt foarte săritori și gata să te mulțumească. Sigur că se așteaptă la bacșiș sau să-ți vândă lucrurile lor, dar atitudinea lor e mereu pozitivă.

Ne-am cazat la hotelul Flying Yak, un loc decent cu încălzire (!) și chiar în mijlocul Thamelului. Staff-ul a fost foarte de treabă. Deși au încercat să ne vândă diverse excursii și ghizi, ne-am înțeles bine cu ei, au văzut că românii știu să negocieze, ba chiar le-am făcut și poze pentru hotel și am primit două zile cazare gratis.

Am mâncat la un singur restaurant în Kathmandu, la Yangling, singurul la care am văzut bucătăria și felul în care găteau. Restaurant tibetan cu cel mai bun momo, paneer (brânză prăjită cu chilli), cel mai bun ginger tea, sau butter tea. Prețurile sunt mici și are multe review-uri bune pe tripadvisor. De obicei mâncam la un restaurant doar dacă mai erau alți străini acolo, nu la cele pentru localnici. După cum am spus, curățenia lăsa muuult de dorit și cred că nimeni nu vrea să se îmbolnăvească în vacanță, mai ales că nu făcusem niciun vaccin.

Am vizitat Swayambhunath (Monkey temple), Patan Durbar Square, Pashupatinath Temple, Boudha Stupa, Asan și Thamel. Ce vă recomandăm e să luați un ghid la temple pentru că altfel veți trăi experiența doar pe jumătate. Pentru 1500 rupii, negociat la 1000 rupii (zece dolari) se merită să ascultați poveștile și detaliile interesante spuse de ei.

Am avut ghid la Patan și la Pashupatinath Temple. În Patan ghidul era mai…ghiduș și ne tot arăta prin exemple de sculpturi ce înseamnă kamasutra și cum poți învăța la templu planificare familială. Se amuza copios de fețele noastre oripilate când a ținut neapărat să ne arate pe telefon filmarea ceremoniei de tăiere a caprelor. Chop-chop. Apoi privea mândru mațele uscate atârnate de poarta templului.

Templul Pashupatinath este locul de incinerare a celor decedați. În aer liber, lângă râu, oamenii sunt incinerați în văzul tuturor. Femeile nu au voie să participe pentru că sunt foarte emotive și jelesc. Sunt locuri special amenajate și pentru familia regală, sau persoane importante, cu prestigiu sau averi. De altfel familia regala a fost asasinată cu câțiva ani în urmă și nepalezii au asistat chiar în acel loc la incinerarea tuturor membrilor. Lângă templu este și un fel de casă pentru cei care urmează să moară. Își petrec acolo ultimele zile fără să mănânce, așteptând trecerea spree noua viață, pentru că în Nepal se crede în reîncarnare.

Tot aici am găsit și faimoșii șamani care, după 12 ani de meditație în pustietatea muntelui se întorc la templu și, iluminați fiind, ajută oamenii cu sfaturile lor. Între timp fumează marijuana, probabil ca să mențină lumina. Și în tot acest context ciudat vezi cârduri de maimuțe pe ziduri și acoperișuri, căutând mâncare, neinteresate de moartea din jurul lor.

• 

• 

Asan și Thamel sunt locuri de cumpărat suveniruri. Asan e o piață locală cu multe condimente, ceaiuri, dar nu am putut sta acolo mai mult de 5 minute pentru ca era o hărmălaie și un haos de nedescris. În schimb în Thamel ne-am plimbat în fiecare zi. Pot să spun că Nepalul are cele mai frumoase suveniruri: șaluri moi de cașmir, accesorii din lână de yak, jucării filțuite și împletite, un fel de viori de lemn sculptate, argint, haine hippie, covoare și carpete colorate, arome, condimente, ceaiuri și multe spice-uri, boluri metalice vindecătoare prin vibrațiile sunetului, fosile din Jurassic, echipament montan cu branduri fake. E o nebunie bazarul ăla cu străzi întortocheate, culori ademenitoare și prețuri întotdeauna negociabile. La plecare abia am tras fermoarul la troler!

Fun fact: este un paradis al drogurilor și al etnobotanicelor. În fiecare seara de cel puțin 4-5 ori ne șoptea cineva mai mult sau mai puțin discret: hash, sir? marijuana? Chiar mierea sălbatică nepaleză și florile de rhododendron au efect fooooaaarte relaxant și high. Acestea din urmă le-am aflat pe trekkingul ce l-am făcut timp de 3 zile, cu plecare din Pokhara. Am detaliat totul, in articolul de aici.

La street food nu ne-am încumetat pentru că doream să ne menținem sănătoase burțile pentru nunta la care am fost fotografi. Dacă sunteți curioși să vedeți cum arată o nuntă nepaleză de 3 zile, puteți citi și vedea aici (in curând)

Transportul se face cu taxi sau cu ricshaw (ricșa). Sunt și autobuze locale dar nu le recomandăm. Oricum drumurile sunt groaznice iar circulația un infern. Claxonul este pe post de semnalizare, semafoarele nu merg, iar la vreo 4-5 intersecții din tot Kathmandu-ul este un polițist. Sincer, când treci strada îți faci întâi o cruce!

Moneda este rupia, dar ar fi bine sa aveți dolari cash care se schimbă foarte ușor. La plata cu cardul se ia comision 4%. ATM-uri sunt cam rare. Cazarea e vreo 20$/noapte, taxi Thamel-aeroport 7$, o masă pentru 2 persoane 15$.

Ce spuneți, vă face cu ochiul Nepalul?