Cheile Aiudului. Traseul „Nu-mai-pot”

Cheile Aiudului. Traseul „Nu-mai-pot”

Zona aceasta a cheilor Aiudului are multe trasee faine care ating diferite creste și puncte panoramice. Noi am ales un deal cu pășune și plin soare, la amiază, că de ce nu, hai să ne prăjim puțin.

Am urcat cu gâfâieli și miorlăieli și am încercat sa motivăm copiii cu diferite povești interesante despre gâze, plante, nori, etc. Greu dom’le dealu’ ăsta. 2 ore urcare. Am urmat bulina roșie care ne-a dus prin pădurea de stejar pufos (ocortită prin lege) până la un view fantastic asupra cheilor.

Ei, de acolo tati s-a hotărât să ne ducă direct la Găvane orientând-se după direcție și gps fără semnal. Super, nu? Am tăiat-o prin pădure cu inima cât un purice. Nu era nicio bucurie să știu că intrăm pe teritoriu necunoscut, unde putem întâlni animale sau cine știe cum ne pierdem.

Bineînțeles că numai mamei îi era frică. Restul erau ca la ei acasa. Ce m-a încurajat a fost Blue, cățelul nostru, care prin simpla prezență mă făcea să mă simt în siguranță. De fapt tot ea ne-a și scos din pădure direct la destinație. Am urmărit-o pentru că o știam însetată și dornică de apă.

De data asta am reușit dar nu vreau să repetăm experiența. NU recomandăm nimănui să se abată de la drumurile marcate. Copiilor le-a plăcut maxim pentru că a fost aventură adevărată, se bazau pe adulții inconștienți.

Dar pot să spun că a fost o tură foarte bună de 8 km în 8 ore cu soare mult, flori, gâze, pietre, frâguțe, izvor, și în final multă satisfacție. Și căpușe.

Lasă un răspuns