Dobrogea cu rulota și Gura Portiței

Dobrogea cu rulota și Gura Portiței

De Dobrogea ma leagă sângele cum s-ar spune, pentru că aici mi-am petrecut o parte a copilăriei, la bunicii din partea mamei. Îmi amintesc și acum soarele arzător, pamântul crăpat, migdali, smochini și apa cu gust sălciu.

După ce am trecut cu bac-ul la Brăila, am campat pe un deal dintre sate, un deal mirific în apus de soare pe care ara un tractor. Pe jos era covor de flori nemuritoare și mirosea intens a vară. Noaptea a venit cu mii de stele, oglindă a florilor de pe pășune. Am văzut chiar și cometa Neowise!

A doua zi am lăsat rulota la Jurilovca, de unde am luat apoi barca-taxi până pe fâșia de nisip dintre Marea Neagră și limanul Golovița, in Delta Dunării, numită boem Gura Portiței. barca a mers cu viteză mare, Blue s-a cățărat speriată pe noi, pasagerii din spate au admirat cei trei iezi și au înghițit părul patrupedului :)) A fost amuzant, dar never again!

Stațiunea era alba de nisip și totopită de căldură. Soarele ardea pur și simplu. Ora mea zen de plajă s-a transformat în timp de prăjeală la propriu! Dar ne-am retras apoi la umbra unei terase unde am servit ciorbă locală de pește pentru care merită să bați drumul până acolo.

Gura Portiței este frumoasă, lină și liniștită. Aș fi lăsat-o mai sălbatică, fară sat de vacanță și alte modernisme. Doar cearșaful și scoicile ar fi fost de ajuns. Poate și o umbrelă 🙂

Lasă un răspuns