Câte jucării sunt prea multe? Pentru ce le cumpărăm? Unii ar spune pentru dezvoltarea cognitivă a copilului, pentru distracție, sau, cum facem majoritatea, pentru a-l lua de pe capul nostru și a-l ține ocupat. Recunosc, ultima parte se aplică (fără succes) în familia noastră. Dar mereu cedez tentației de a achiziționa măcar o jucărioară, o prostioară, că poate vor fi înnebuniți după ea și ne vor lăsa în pace vreo două ore. Ce vorbesc? Așa ceva nu se întâmplă ever ever. De fiecare dată ori trebuie să intrăm și noi, adulții în joc, ori se bat între ei care să dețină controlul.
Tocmai am încheiat 3 săptămâni de varicelă în care am epuizat toate jocurile și jucăriile, precum și toți nervii. Nu aveau nevoie de nicio jucărie. Aveau nevoie doar de mine, acolo, pe covor. Să mă știe lângă ei, să mă atingă cu degetul mic al piciorului, să îmi vadă ochii la nivelul lor. Pentru că mama e cea mai importantă. Și asta e lege. Copiii nu vor jucării, mai ales gadget-uri, telefoane, tablete, console, ei vor timp. Timp petrecut cu părinții. Timp care nu se va mai întoarce niciodată. Timp pe care îl vom dori când vom fi mai în vârstă.
E greu și pentru mine să înțeleg acum vorbele astea, când ma bucur că ei sunt la grădi și eu pot să scriu liniștită aici. Dar chiar și când sunt departe, când plec în vacanța mult visată, fara copii, doar eu si soțul meu, chiar și când ei sunt cu bunicii si pot merge cu o prietenă la cinema, chiar și atunci…ceva lipsește. Pentru că nu mai sunt femeie, sunt mamă. Nu mai suntem doar adulți, suntem părinți. Și acolo, în corpul, în sufletul nostru a crescut o noua inimă, cea a copilului. (eu am vreo 4 haha). Și nu vom putea niciodată să mai trăim fără ea. Pentru că face parte din noi.
Pentru că și noi, oamenii mari, avem nevoie de timp alături de copiii noștri.
