Familia

David.

Tu m-ai făcut mamă, ne-ai făcut părinți. Universul nostru a fost zgudiut din temelii și parcă lumea s-a întors cu fundul în sus atunci când a venit pe lume primul copil. Mic și negru, „cel cu păr” cum ziceau asistentele, nu știam dacă ești frumos sau urât, nu știam să-ți fiu mamă. M-am bucurat când ai primit suzetă și a fost liniște 5 minute. Tot așteptam să simt ceea ce se zicea în filme, acea conexiune subită între ochii și inimile noastre. Dar ea a venit mult mai târziu, într-o zi, în parc, când te alăptam pe iarbă, între tufele galbene ale ploii de aur. Mi-era prea rușine să fac asta pe bancă și m-am ascuns acolo, să fim doar noi doi. Atunci am simțit că sânul meu nu avea lapte ci un izvor de iubire pentru tine. Ochii tăi mari îmi sorbeau privirea și am știut atunci că eu sunt lumea ta și că tu vei fi puiul meu până la sfârșitul vieții.

Ai primit numele de la celebra sculptură a lui Michelangelo, David, ceea ce reprezenta bărbatul în perfecțiunea sa. Ești sensibil și visător, câteodată am impresia că trăiești într-o lume paralelă și sunt invidioasă că nu pot veni și eu acolo să fim din nou doar noi doi. Îți plac potecile pădurii, pietrele și apa. Ai fi în stare să privești ore în șir cum curge un pârâu și să faci baraje. Îți promit că te voi scărpina pe spate până vei fi mare și te voi ține de mână când te vei emoționa la un film. Vei fi mereu micul Mowgli haios, cu păr zburlit și privirea visătoare.

Arun și Evan.

Voi scrie despre voi împreună, nu pentru că sunteți aceeași persoană ci pentru că aveți o legătură atât de profundă. Când v-am văzut prima oară erați ca două pâinici calde, rumenite bine. Aveați piciorușe atât de subțiri încât îmi era frică să vă schimb scutecul. Dar vocea, ooo, vocea e acceași și în ziua de azi! De când v-ați născut am zis adio liniștei. Energia cu care ați venit în casa noastră ne-a luat pe toți pe sus, ne-a învârtit ca o furtună și ne-a dat cu fundu’ de pământ. Zilele sunt acum povești, nopțile sunt filme. Râsetele voastre sunt un curcubeu pe tavanul casei. Sunteți legați unul de altul printr-un fir invizibil, o punte de comunicare a năzbâtiilor.

Arun, primul născut dintre gemeni, ai primit numele de la zeul zorilor de zi. Neînfricat, vesel, pus mereu pe șotii, fără rușine, prejudecăți sau alte prostii. Ești primul care se aruncă în cap doar de distracție, care se pune pe bicicleta sau pe schiuri si merge din prima.

Evan, întotdeauna gânditor, creierul operațiunilor. Dacă nu faci ca Evan, nu exiști. Numele tău înseamnă stâncă în ebraică (cel puțin așa am găsit pe net). Dar orice atitudine dură este aruncată ca o haină când brațele mamei sunt deschise. Ar trebui să îmi fac un colier cu îmbrățișarea ta și să o port mereu cu mine.

Blue.

Cunoscută și sub pseudonimul de Pumilică, Bubulina, Pufilica, Fufu, Blubli, această cățelușă fioroasă ne-a întregit familia, ne-a umplut inimile de iubirea ei necondiționată și casa de păr. Culeasă de prin Făget, am adoptat-o fără nicio reținere în ciuda dimensiunii sale. O luăm aproape peste tot, e cel mai blând cățel, suportaă cu stoicism călăritul zilnic al copiilor.

Tata.

• 

• 

E acolo, știu că e acolo. Se străduiește, știu că se străduiește. Dar niciodată nu e de ajuns. Nu ne ajung brațele să îi cuprindem pe toți. Nu ne ajung clipele să ne rămână si nouă. Știu că mă vrei întreagă, veselă și surâzătoare. Dar te alegi doar cu resturi, cu frânturi de cuvinte spuse dimineața prea deveme sau noaptea prea târziu. Știu că cel mai mult îți lipsește solitudinea, tu cu tine și munca ta. Dar realitatea a năpădit peste tine cu bocancii. Și totuși te ridici, te scuturi și ne scoți pe toți din casă, te mândrești cu noi și ne duci departe, să vedem lumea.

Mama.

• 

• 

Sunt peste tot, în fiecare moment o parte din mine este dorită în altă parte. Mă împart în bucățele, feliuțe și picături. Mă risipesc și iarăși mă adun pentru că e nevoie de mine. Mă uit în oglindă și văd cum trec zilele pe fața mea, cum sapă șanțuri, autostrăzi și drumuri. Sunt mamă pentru toată lumea. Sunt mamă pentru copii, pentru soț, pentru câine, pentru pisica de pe stradă, pentru copilul care cerșea la Lidl. Sufletul meu e schimbat pentru totdeauna. Sufleul meu e de mamă, ocrotitoarea tuturor, pavăza și stâlpul lacrimilor. Sunt scut și polițist, menajeră și bucătăreasă, toate full time.

Familia e cu bune și cu rele. Nu există familie perfectă. Este o cale, și de când am înțeles că nu există nicio destinație nu am mai așteptat să avem casă, să crească copiii, să fie totul mai stabil. Nu. Am zis că mai bine ne bucurăm acum de noi, să ne bucurăm de acest drum împreună. Cuvintele „e greu dar e frumos” cuprind un întreg univers cunoscut doar de cei care au copii.

PS: Mulțumim din suflet Ralucăi și lui Florin de la Rotund Perfect care s-au încumetat să ne fugărească pe dealuri pentru această minunată ședință foto.