Pentru că îmi doream demult și s-a ivit ocazia perfectă, am încropit o mică excursie pe plaiurile de vis ale Maramureșului. Am ales câteva obiective impresionante pentru copii ca să-i ținem în priză. Că altfel ne țin ei pe noi.
Prima oprire a fost Săpânța, cu Cimitirul Vesel. Ne-am distrat citind poveștile de pe crucile colorate. Toti erau foarte interesați de viața oamenilor, ce a fost ăla și ce a făcut doamna aia…și ăla, mami, de ce e în haine de polițist, sau celălalt de ce e cocoțat pe tractor? Multe întrebări, ca de obicei. Biserica a trebuit vizitată musai de două ori. Era incă în construcție, dar turnul decorat cu mozaic promite o lucrare faină la final. Ne-am dat seama încă din Cracovia că băieții noștri sunt fascinați de biserici, așa că nu ratăm nici una, oriunde mergem.
Dacă tot sunteți în zonă, ar fi cazul să nu ratați Mănăstirea Peri, cu cea mai înaltă biserică de lemn din lume. De fapt toate bisericile din zonă îmbrățișează lemnul ca și material de construcție, ceea ce le dă autenticitate și valoare artistică. Foarte mult mi-au plăcut și mie, cu toate ca sunt mai puțin pasionată de asemenea lăcașuri, de obicei :). Desigur, spre bucuria copiilor, am continuat plimbarea spirituală și cu Mănăstirea Bârsana, de unde au băut apă sfințită cât să le ajungă toată viața.
Am părăsit bisericile și am plecat spre treburi mai lumești, și anume să căutăm un loc de înnoptat. Am găsit ușor un drum lateral ce se termina pe o fâneață. Ce îți trebuie mai mult decât miros de fân cosit și cântec de greier? Dimineața ne-a râsplâtit din plin cu peisajul câmpenesc atât de îndrăgit de copii.
Următorul obiectiv a fost Telefericul din stațiunea Borșa, în direcția Cascada Cailor. Aici a fost un nou episod din serialul cu proști. Noi suntem cinci, cu câinele șase. Cum ne urcăm pe telescaun? Au ieșit și doamnele coafate care vindeau bilete și împreună cu „domnii-ajutători” făceau planuri cum să ne plaseze. Până când unul dintre ei a decis pe loc și fără cale de îndoială că „bagajele merg singure, domnu’ cu copiii și doamna cu câinele!” Adică eu! Eu care am cincizeci de kile, iau în brațe dihaina de treizeci de kile, îmi tremură picioarele de emoții și mâinile de greutate și mă azvârl cu dosu’ pe telescaun. Mi se taie respirația ca nu care-cumva să sară capra din brațele mele! Nici pomeneală! Așa s-a lipit de mine și și-a înfipt gheruțele de-un deget in picioarele mele, că eram una și aceeași persoană, contopite. Am fost deliciul călătorilor de pe sens opus.
După episodul nostru de familie a urmat o plimbare mai lunguță până la Cascada Cailor, care este și cea mai lungă cascadă din Europa. Foarte frumoasă dar foarte vizitată, deci să vă așteptați la un cârd de turiști care își fac poze din toate unghiurile. La întoarcere copiii au simțit oboseala urcușului dar s-au distrat iarăși cu episodul doi al serialului: coborârea lui Blue cu telescaunul.
Noaptea am petrecut-o tocmai sus, în vârf de munte, cota 1416, la Pasul Prislop. Cu ploaie, fulgere, nori negri si dimineți însorite, muntele a fost schimbător ca întotdeauna. Desigur, am bifat și Mănăstirea Prislop.
Ne-am întors acasă pe ploaie, cu soarele în față și curcubeul în spate, ca un fel de talisman norocos pentru aventurile viitoare.
