Aniversare

Aniversare

Azi sunt 12 (sau 13?) ani de când ne-am cunoscut. Enorm! Parcă timpul a luat-o la galop. Eram la o petrecere cu tematica „grădiniță”. Da, măi, vedeți că suntem #haiosi încă de la începuturi! Eu aveam codițe și el, păi nu mai știu ce avea, era tare neinteresant. Dar a făcut cumva și iată-ne astăzi la grădiniță adevărată cu copii adevărați. Cine ar fi crezut? Unguru’ și moldoveanca…

La Bibilioteca vie m-a întrebat un băiat cum se simte dragostea după atâția ani de căsătorie. Ei bine, nu se simte. E doar acolo. E acolo în ființa ta, parte din tine. Corpul și sufletul s-au extins și nu-mi imaginez cum aș putea trăi fără o parte din mine (fie ea și parte ungurească).

Nu mai e fiorul, euforia, nebunia de la început. Acel mister incitant, acel puzzle pe care încerci să-l rezolvi, să îl cunoști. Gata. Puzzel-ul e terminat. E aici, lângă tine în fiecare zi, cu bune și cu rele. Puzzle-ul are toane, ticuri, pârțuri, frustrări, e om. Iubirea după atâția ani este confort. Este siguranța că cineva te așteaptă acasă, că nu dormi singur, că nu iei doar tu viața în piept ci ai un ajutor, un stâlp de sprijin.

Dragostea se naște, crește, se coace ca un fruct dulce. Când sunt ani, când sunt copii, nu mai ai timp să te gândești la siropoșenii. Totul e rapid, în fugă. Momentele în doi sunt rare, dar cu atăt mai prețioase. Doar dacă stați cinci minute și povestiți ceva sau faceți planuri de viitor, e de ajuns pentru o reîncărcare a bateriilor. Nouă ne place sa visăm. Să facem scenarii și filme despre ce am putea face împreună, unde am putea ajunge, care ar fi viața noastră. Idealurile ne sunt comune, părerile sunt aceleași, chiar și cuvintele. Și cel mai freaky e când vreau sa îl sun și în clipa aia mă sună el pe mine 🙂

Dragă, abia aștept să fim doi bătrânei rablagiți să ne certăm pe pătură sau pe ultima lingură de Nutella. Oh, wait…

Lasă un răspuns