Când oamenii pasionați au un vis nimic nu le stă în cale. Visul acela te mistuie, se hrănește cu pasiune și nu te lasă să dormi noaptea. Visul se vrea realitate pentru că de aceea s-a născut: să te împlinească.
Paul s-a legat de pământ. I-a intuit bogăția și a dorit să-l facă să înflorească. Sub mâinile lui și ale familiei sale au crescut roade bogate. Zmeurișul s-a conturat în decurs de patru ani, alături de ferma și numele Delicium, un vis împlinit.
Într-o zi de august, coaptă și rumenă ca cea mai bună zmeură, familia Delicium ne-a invitat să lăsăm în urmă orașul zgomotos și să ne deconectam la un picnic în zmeuriș.
Au pregătit mese cu umbrar, pături, jocuri, piscină de copii, plimbare cu poneiul, nisip de joacă și râul proaspăt curățat, numai bun de pescuit. Totuși pentru mine cel mai palpitant a fost să trec pe podul de lemn care se legăna în toate părțile, spre disperarea mea și amuzamentul copiilor.
Locul e foarte linistit și te îmbie la relaxare, asta dacă nu ai copii care să te tragă tot timpul de fustă. Cred că am facut cărare bătătorita până la toaletă pentru că haioșii doreau pipi la fiecare 10 minute. Cum așa? Păi uite-așa că pe masă erau înșirate cele mai bune siropuri ce le-am gustat : zmeură, afine, trandafiri, soc, căpșuni, mentă. Și pe deasupra cu autoservire pentru mânuțele mici și gurițele însetate.
Ne-am delectat cu o gustărică de brânzeturi locale, salamuri adevărate, zacuscă și legume din grădina. Totul asezonat cu dulcețuri (cea de ardei iuți e preferata mea), întinse pe pită bună. Copiii au cerut supliment și au finalizat, bineînțeles, cu sirop.
Pentru dezmorțirea picioarelor s-a organizat o mică excursie pe dealul din apropiere pentru vizitarea holomburilor, formațiuni geologice interesante. Copiii noștri au preferat bălăceala în piscină și în râu, așa că am trimis doar drona ca reprezentant al familiei.
Între timp ceaunul pentru dulceață s-a încins și toți copilașii au poftit la muncă. Dulceață de zmeură învârtită, gâdilată, îndulcită și gustată chiar de ei. Au fost foarte încântați, mai ales să adune resturile din ceaun!
Dar să trecem la mâncare mai adevarată: ciorbă de perișoare, paprikaș de pui și gulaș sfârâit pe foc sub ochii noștri. O lingură de mămăligă, ardei iuți, castraveți murați și gata: burțile întinse la soare. Dar, bineînțeles, a mai fost loc de….sirop!
În scurt timp am auzit și un zumzet în mulțime, cum că ar veni gogoșile. Lumea a așteptat cu sufletul la gură minunea și au stins focul poftei cu o felie de mălai cu lapte și dulceață. Dar gogoșile nu au dezamăgit. Au dispărut în două secunde și au lăsat doar urme de zahăr pudră pe fețele zâmbitoare și recunoscătoare după o zi minunată.
O tură de cules pe plantație, la asfintit, o tură în magazinul fermei, la umplut sacoșe, și iată-ne, luându-ne la revedere de la familia Delicium, cu promisiunea că vom reveni si altă dată, că prea multe și prea bune sunt tentațiile lor.
