De la Lac de Saint Croix ne-am dus spre Saint Tropez, dar am dormit într-un sătuc de lângă, la Ramatuelle. Seara am văzut un pui de porc mistreț ce a trecut la 3 m de rulotă (era tare simpatic și grăbit)! Am decis totuși să nu mai ieșim pe afară. Tot am mai auzit mașini cum opreau lângă noi și amândoi ne gândeam unde e spray-ul cu piper.
De altfel Ramatuelle e o stațiune frecventată cu o plajă drăguță cu stanci. Am vazut chiar și un camping ce se întindea pe un deal imens, sub pini, unde îțį puteai campa rulota pentru 60 euro pe noapte. No, thanks. Am decis să mai rămânem o noapte în parcarea noastră cu purcelul. A a3a zi de dimineață a venit un domn de la curățenie să ne spună într-o românească de acasă că seful a vrut deja să sune poliția, dar fiindca eram de-ai lui s-a angajat că vorbește cu noi și rezolvă problema. Am mulțumit frumos, ne-am luat jucăriile și am plecat. Problemă rezolvată. Am căutat mereu parcări unde să dormim pentru că nu ne place forfota campingului și am vrut să profităm de libertate. Bineînțeles că nu am stat mult, maxim două nopți într-un singur loc, ca să nu supărăm lumea. În plus nu am scos corturi sau grătare, doar am mâncat și am dormit. În Italia, la graniță, eram atât de disperați după bălăceală în mare încât am oprit pe 5 locuri într-o parcare vis-a-vis de plajă. Ne-am bălăcit și am mâncat la fix până a venit o doamnă polițistă care a zis că acolo stă cu brațele incrucișate până ne luăm catrafusele și plecăm. Ne-am amuzat dar ne-am conformat.
Între timp am vizitat și Saint Tropez care m-a dezamăgit. Nu am găsit nicio glorie sau opulență. Era doar un sătuc mic de pescari care a fost năpădit de celebrități și acum părea chinuit sub povara standardelor și a magazinelor de lux. M-a atras doar Muzeul Fluturilor care era, din păcate, închis la ora respectivă. Dar culorile pastelate și curățenia, dalele de piatră și aerul mediteranean au ramas la fel ca în celelalte orașe, o etichetă a Coastei de Azur.
De departe cel mai frumos loc pe care l-am visitant a fost Monaco. Am mers de două ori, cu trenul din Menton, și ne-a constat de fiecare dată 11 euro (2 persoane dus-întors). În Monaco e bine să aveți telefonul pe modul airplane, pentru că fiind un stat non-UE, apelurile, mesajele (și cele primite) și internetul sunt deosebit de scumpe. Dar neapărat să aveți baterie 100% pentru muuulte poze. Statul e extrem de mic, un orășel împărțit în mai multe cartiere, printre care și faimosul Monte Carlo. Clădirile cresc din stânci, închegate și conturate de străzi și trotuare foarte înguste. Totul se desfășoară pe verticală. Sunt multe lifturi publice care te duc de la un nivel la altul și e foarte ușor să te pierzi. Planul urbanistic include și multe parcări subterane, spații verzi, grădini, ordine și curățenie maximă. Nu este praf pe clădiri, pe mașini. Totul e impecabil, dar nu rigid, ci cu un aer aristocrat și boem.
Noi am vizitat Gradina Exotică și o peșteră inclusă în acest ansamblu. Aproape că nu-ți vine să crezi că în orașul ăsta atât de aranjat există ditamai peștera cu stalactite și stalagmite, cu coborâre de 300 de trepte. Grădina e un vis cu cactuși și succulente, plante exotice din Africa, și un view asupra portului de-ți taie răsuflarea.
Am coborât apoi spre cetatea veche unde este castelul familiei regale Grimaldi dar și Muzeul Oceanografic ce ne interesa pe noi. Am petrecut în muzeu vreo trei ore care au trecut ca 10 minute. Partea cu peștișori vii e foarte colorată, animată de multe vietăți, dar muzeul propriu-zis m-a lasat mască. E un muzeu ca în filme. Parcă intrai în culisele a “Douăzeci de mii de leghe sub mări” de Jules Verne. Este impresionant atât ca arhitectură, design interior cât și concept de dispunere a spațiului expozițional. Sunt chiar și multe jocuri educative pentru copii și nu numai.
A doua zi ne-am plimbat prin oraș, pe faleza cu iahturi și elicoptere, pe pista de Grand Prix, am intrat în Casino, am făcut o baie la plaja Larvotto și am admirat parada de seară a mașinilor luxoase. Trebuie să vă spun că printre Ferrari, Lamborghini și Aston Martin erau și foarte multe…Duster-uri și Sandero. Se pare că pe Cote d’Azur e tare feșăn Dacia noastră 🙂
Și încă ceva: toată lumea e foarte amabilă, nu se claxonează, nimeni nu se grăbește. Am trecut strada neregulamentar și mașinile au oprit, șoferii ne-au poftit să trecem cu zâmbetul pe buze. În Romania cred că surzeam de claxoane și înjurături. Asta înseamnă de fapt clasă.
Catalina
8 iun. 2021Într-adevăr Monte Carlo este o bucățică de paradis… de patru ori am fost acolo (în toate anotimpurile) și tot nu mă satur de acest oraș, de energia care o emană… M-am îndrăgostit de el încă din clipa când l-am zărit de pe colină. Și nu pentru luxul său, ci pur și simplu dragostea asta s-a intensificat când am avut ocazia să îl cunosc în toate formele sale. Seara, orașul e in forfotă, cluburile, yahturile in port sau in larg pline cu petreceri pe care noi le vedem doar la televizor. În schimb, la răsăritul soarelui predomină o liniște tăcută, tăcută, iar valurile și briza îți răsfață cerebelul într-un stil pe care nici un tip de meditație nu e capabilă să o facă.
In schimb Saint Tropez are în vecinătate plaje de vis, in rest pierdere de timp, din păcate!
Acest articol mi-a adus nostalgie! Îți multumesc Oana 🤗